Lucrurile s-au întâmplat așa:
Când s-au întâlnit atunci, în prima seară,
Șezând pe-o bancă strâmbă la șosea,
Sub cerul înstelat de primăvară.
Nu bănuiau ce soartă îi unește,
Erau timizi, ca la-nceput de drum,
Gâtlejul îl simțeau ca prins în clește,
Vorbeau de aer, nori, de ceață, fum.
Deși simțeau un răscolit în vine,
De parcă se chemau de ani și ani.
Timpul trecea, s-a-ntunecat de-a bine,
Și-atunci, în umbra deasă de castani,
Ce le-ascundea roșeața de pe față,
S-au apropiat, s-au mângâiat pe mână..
Au trecut ani, și seara, dimineața,
Acum bătrâni, sunt veșnic împreună.
Sensul versurilor
Piesa descrie începutul unei povești de dragoste simple, dar puternice, care rezistă testului timpului. Doi tineri se întâlnesc întâmplător și, în ciuda timidității inițiale, se îndrăgostesc și îmbătrânesc împreună, rămânând veșnic uniți.