M-am săturat, dar cât să te cerți?
Gusta-ți cuvintele înainte să arunci cu săgeți.
Cât de naiv, să te iubesc
Cu-n clipit din gene îmi schimbi întregul univers.
Fericirea, fericirea mea n-a fost nicicând mai tristă, iubire
Nici adevărul, adevărul tău n-a fost nicicând prea sincer
Așa că spune-mi te rog!
Unde-i iubirea ce mi-ai promis,
S-a pierdut undeva pe la tine între tocuri?
Și fericirea de care mi-ai zis,
Mi-ai spart sufletul în o mie de cioburi.
Ce să mai cred, dar cât să te iert?!
Când răsună salba cu arginți la tine în piept.
Cât te-am iubit; dar vai ce sete!
Să te parcurg o noapte întreagă fără hartă, pe-ndelete.
Fericirea fericirea mea n-a fost nicicând mai tristă, iubire
Nici adevărul, adevărul tău n-a fost, nicicând prea sincer
Așa că spune-mi te rog!
Unde-i iubirea ce mi-ai promis,
S-a pierdut undeva pe la tine între tocuri?
Și fericirea de care mi-ai zis,
Mi-ai spart sufletul în o mie de cioburi
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă și tristețea resimțite în urma unei iubiri pierdute. Naratorul se confruntă cu minciuni și promisiuni încălcate, simțindu-se trădat și cu sufletul sfărâmat.