Când dormeam pe pat de flori
Și aveam pernă de nori
Ne-ncălzeam doar cu fiori
Și cu stele uneori.
Ziua când se lumina
Mâna ta pe mâna mea
Era o dulce povară
Și simțeam cum timpul zboară.
Doar pe brațe te purtam
Pân’ la margini de ocean
Tu stăteai la pieptul meu
Și credeai că sunt un zeu.
Dar acum că-mi ești departe
Și o lume ne desparte
La-nceput a fost un joc
Tu nu m-ai iubit deloc.
Noapte rece când se lasă
Te văd tristă și frumoasă
Și visez adeseori
Că te-ntorci la mine-n zori
Că te-ntorci pe pat de flori
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație trecută, idealizată, comparată cu un "pat de flori" și "pernă de nori". Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele frumoase, dar realizează cu tristețe că iubirea nu a fost reciprocă și acum distanța îi separă.