Rashid:
Îmi spui c-am vicii (eei)
Dar îți plăceau la început
Nu-ți plac amicii mei
Dar de la ei m-ai cunoscut
Îmi spui că beau și când beau
Nu mai știu ce vorbesc
Spui că fumez, dar fumez
Doar ca să mă relaxez
Mă părăsești, apoi te întorci
Spui că de fapt mă iubești
De fapt te joci cu nervii mei
Nici nu mai știu ce gândești
A fost frumos, da’ ce-i frumos
Știi că durează puțin
Totul era lapte și miere
Acum e numai venin.
Refren:
Vreau să te uit
De-aia beau până uit
Unde stau, că mă uit
Cum te pierd și mor ușor.
Byga:
Singurătate, strânge-mă-n brațe tare
Poartă-mă iute către uitare
E-așa de frig aici unde-am rămas
Cuțite reci arunci din glas
Și-am aflat durerea
Și-am ascultat tăcerea
Și nu pricep plăcerea ta
De-a mă tortura într-una,
Ura nu e totuna cu amoru’
Trecutu’ mi-e viitoru’
Cât de lung e coridoru’-n care devii amintire
Deși ochii tăi încă șoptesc iubire
„Mâine e-o nouă zi”, da’ e-n zadar
E-o nouă zi în care sufar iar
La hotar: patima sau despărțire
Te rog lasă-mi inima să respire.
Refren:
Vreau să te uit
De-aia beau până uit
Unde stau, că mă uit
Cum te pierd și mor ușor
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri și încercarea de a uita persoana iubită prin diverse metode, inclusiv consumul de alcool. Vorbitorul se simte torturat de amintiri și de incapacitatea de a depăși relația.