Îmi pare rău pentru ce a fost și ce va fi,
Tu în sufletul meu vei rămâne, poți să știi.
Chiar dacă fără motiv ai plecat și m-ai lăsat,
Eu nu te-am uitat, dar nici nu te-am păstrat.
Și parcă o amintire pleacă, și-un gol rămâne,
Dar sper cât mai repede că se va umple.
Tu chiar nu-ți dai seama cât te iubesc?
Tu chiar nu-ți imaginezi cât de mult eu prețuiesc?
Încă te aștept în nopțile pustii
Și lângă mine uneori chiar aș vrea să fii.
Sper cât mai repede ca tu mă vei uita
Și sper din tot sufletul ca te voi uita.
Când vei știi bine că eu te-am iubit foarte mult cândva,
Și-mi pare rău că nu mi-am dat seama asta.
Și parcă o amintire din suflet evadează
Și asta parcă și mai mult mă întristează.
Mă gândesc dacă vreodată ai să ieși din mintea mea,
O să te lupt ca să te scot, dar oare voi putea?
Aș vrea să știu dacă voi mai opri pe cineva,
Aș vrea să știu dacă tu mă vei uita.
Sunt prea multe întrebări care nu au răspunsuri,
Dar o să-ți amintești de astea, sunt sigur.
Durerea care în suflet încă îmi apasă,
Sufăr enorm că ai plecat de-acasă.
De când ai plecat m-ai lăsat fără cuvinte,
Nu pot să-ți spun ce-mi trece prin minte.
Nu pot să-ți spun nimic că nu mai am cuvinte,
Te-ai îndepărtat de mine prin două cuvinte.
Gândul îmi zboară și deși tot la tine,
De fiecare dată vars lacrimi și suspine.
Acum nu mai pot să-ți zic cât de mult îmi lipsești,
Fără iubirea ta eu nu pot să trăiesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul se confruntă cu amintiri, dor și incapacitatea de a uita persoana iubită, simțind o tristețe profundă și neputință.