O ploaie rece a început să cadă chiar din prima zi
Cu pașii goi ca într-un război purtat de doi copii
Pe chipul tău senin era atunci o urmă de iubire
Și care azi nu se mai observă, a rămas o amintire.
Hei tu, te cheamă inima dar ești tot numai departe
Când văd perdelele de fum sunt din ce în ce mai aproape
Las ura deoparte
Că nu ne desparte
Nici ea, nici măcar ea, că a rămas doar o parte din inima mea
Amintirea ta e singura care mă ține viu ca un interviu cu viața
Da’ te văd și dispari apoi apari,
Mi-a rămas numai speranța
Pe chipul tău senin, acea pată de iubire
Ține-o acolo, că știi
E singura amintire..
O ploaie rece a început să cadă chiar din prima zi
Cu pașii goi ca într-un război purtat de doi copii
Pe chipul tău senin era, atunci o urmă de iubire
Și care azi nu se mai observă a rămas doar o amintire.
Aveam un vis nebun,
Astăzi sincer pot să spun,
Că am ajuns unde vroiam și nu-i capăt de drum
Da’ ce bine e împreună aștept să sune, nu sună,
Aștept să vină să spună că vrea să zboare spre lună
N-am aer în piept în lipsa ei
Sătul să aleg sătul să vrei
Am plâns încet în lipsa ei
Lăsat trecutu’n poșta ei,
Nu știam cât de mult depinde de mine, depinde de tine, depinde de cine
Depinde ploi, de noi, de voi de cât pământ de atât noroi
Uite ce zic, e incredibil
un trecut puțin credibil
N-ai gustat din viața mea când avea un gust oribil
O sută de cec în numele ei
Hai pune temei, zi ce mai vrei
Hai pune temei, zi ce mai vrei
Că n-am uitat numele ei
Flori ofilite, nopți tâmpite și priviri nemulțumite
Uși închise, niște vise, ce-s total nepotrivite
Ochi închiși și ce ciudat că nu mai pare așa de rău
Că rup din mine foaia vieții în care aveam numele tău
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o amintire a unei iubiri pierdute, marcată de regret și melancolie. Naratorul își amintește de momentele frumoase, dar și de durerea despărțirii, realizând că amintirea acelei persoane încă îl afectează profund.