În București când am venit
Lăutarii m-au gonit
Mi-au spus să-mi fac valijoara
Și să plec la Timișoara
Purtarea lor m-a surprins
Și-n clipa aceea mi-am zis
Că dacă le stau în coastă
Înseamnă că sunt valoroasă.
Ca și-n orice meserie
E multă mâncătorie
Ne vorbim dar pe la spate
Ne băgăm bețe-n roate
Așa cum spunea și Fizz
E grea viața în showbiz
Concurența e prea mare
Se calcă toți în picioare.
Eu ce fac, fac din plăcere
Nu ca să-mi strâng avere
Viața mea este frumoasă
Da’ nu mă scot banii din casă
Nu am fițe de vedete
Vreau cât pot să fiu corectă
Îmi cer scuze când greșesc, că așa este firesc.
Chiar dacă viața nu-i ușoară
Am urcat scara cu scara
Iar cei ce m-au ocarât
Pe scară au coborât
Dumnezeu le-a făcut bine
Că poate de la-nălțime
Ar fi putut să amețească
De prea mult bine să-nnebunească.
Când am plâns sau când am râs
Câte-un cântec am compus
Ați știut tot ce fac eu
Ascultând cântecul meu
Mâine dacă plec din lume
Cântecul meu va rămâne
Rămân cântecele mele să vă petreceți cu ele
Mâine dacă plec din lume
Cântecul meu va rămâne
Ramâne povestea mea să vă petreceti cu ea
Sensul versurilor
Piesa descrie viața artistului, cu suișuri și coborâșuri, competiție și perseverență. Mesajul central este că, în ciuda greutăților, pasiunea și munca aduc satisfacție, iar arta rămâne ca o moștenire.