Carmen Șerban
Blestemul iubirii mele.
Strofa 1:
Femeia ce mi te-a luat și te-a dus cu ea departe,
Chiar dacă îmi fac păcat, o blestem până la moarte.
O blestem viața-ntreagă că mi-a luat ființa dragă,
S-o părăsească norocul și să îi ia alta locul.
Refren:
Dumnezeu să-i ia iubirea, zilele și fericirea,
Conștiința să o mustre, amarul vieții să îl guste.
S-o prindă la bătrânețe, blestemul meu din tinerețe,
Să nu dezlege nici în stele, blestemul iubirii mele.
Strofa 2:
Câte-am tras din cauza ta, când tu ai plecat cu ea,
Să simtă pe pielea ei povara grea a dragostei.
O blestem viața-ntreagă că mi-a luat ființa dragă,
S-o părăsească norocul și să îi ia alta locul.
Refren:
Strofa 3:
Inima când i s-o frânge să n-aibă la cine plânge,
Și în anii bătrâneții să vorbească cu pereții.
O blestem viața-ntreagă că mi-a luat ființa dragă,
S-o părăsească norocul și să îi ia alta locul.
Refren:
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea profundă și blestemul unei femei trădate în dragoste. Ea blestemă persoana care i-a furat iubirea, dorindu-i o viață plină de suferință și regret.