Părul lung,
Cum n-are nimenea,
Zâmbetu-i trece prin fața mea.
De-o auzi, râde ușor, în „Fa”,
Mersul lin, asta este ea.
Insomniile mă urmăresc,
Zorii-n pleoape-mi apar.
Rătăcesc prin vis să te-ntâlnesc,
Te aștept, dar în zadar.
Cum să fac să-ți telefonez?
De-o fi așa, ce să improvizez?
Ce să-ți spun, să te impresionez?
De nu te văd, o să explodez!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui îndrăgostit care suferă de insomnii din cauza dorului de Ana. El se gândește cum să o contacteze și ce să-i spună pentru a o impresiona, fiind cuprins de disperare în absența ei.