Soarta vouă v-a zâmbit,
Pe mine m-a chinuit,
Durere e-n sufletul meu.
Cenușa mea-n urna de pe stâncă,
Fidelitate tresări-va încă
În flăcările ce m-au devorat.
Unde ești, femeie, părul să-mi mângâi?
Blestemat sunt oare?
Mă simt al nimănui.
Unde ești, femeie, ochii să-mi vezi?
Să simți mâhnirea cruntă a celui ce-l pierzi.
De ce oare ai făcut-o?
Eram ca-ntr-un vis,
Dar când diavolu-i cu tine,
Normal că ai învins.
Înger de-ai fi fost în lume, sufletu-mi l-aș lăsa.
Blestemat să fie iadul, de nu te nășteai.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă și disperarea unui bărbat trădat de femeia iubită. El se simte blestemat și pierdut, incapabil să depășească suferința provocată de trădare.