S-a lăsat întunecimea,
Mama își ține minunea
În brațele-i protectoare:
„Hai, odoraș, la culcare!”.
Ochii puiului, vioi,
Își privesc mama apoi,
Pică pleoapa-ncetinel:
„Nani, nani, voinicel..”.
Îngerașii și moș Ene
Îl alină pe la gene
Și-l leagănă ușurel:
„Dormi, cireș, dormi, mititel..”.
A scâncit.. O fi visat!
„Dormi cu mama, împărat!
Nani, închide ochisorii,
Să îmi surâzi când vin zorii..”
Sensul versurilor
Un cântec de leagăn duios, în care mama își adoarme copilul, vegheată de îngeri și de Moș Ene. Îi urează somn lin și vise frumoase, așteptând cu drag zorii.