Ai apărut în calea mea
Când mi-a fost viața mai grea
Dacă nu te cunoșteam
Nu știu ce soartă aveam.
Te-am pus la inima mea
Și ție îți place-așa
Te port în inima mea
Ai ceva-n privirea ta.
Ești specialitatea mea
Dulceață și catifea.
Dragostea-i nemărginită
E și foc dar și ispită
Dragostea-i nemărginită
E și foc dar și ispită.
Ești specialitatea mea
Dulceață și catifea.
Ai apărut în calea mea
Când mi-a fost viața mai grea
Dacă nu te cunoșteam
Nu știu ce soartă aveam.
Ești specialitatea mea
Dulceață și catifea
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și recunoștință față de persoana iubită, care a apărut într-un moment dificil și a adus bucurie și sens în viața naratorului. Dragostea este descrisă ca fiind nemărginită, dulce și catifelată.