Îmi citeai în palmă linii,
Mă mințeai și te credeam c-o să ne ținem.
Îmi spuneai că suntem tineri.
Era aproape imposibil cuvântul despărțire.
Era departe și durerea, poate una imorală,
soră cu plăcerea, soră cu libertatea pură, a mea și a ta.
Doi jucători pe bluff, dar cu all in pân’ la final.
Fără revers, jocul e orb.
Surdă-i lovitura în orgolii.
Mâinile mele vor rămâne încrucișate.
Până o să pleci de tot sau o să te apropii.
Să mă săruți dulce, dulce până la sânge,
Sau să mă respingi grav atât de dur, cu urlet.
Să mă săruți dulce, dulce până la sânge,
Sau să mă respingi grav atât de dur, cu urlet
Tu, iartă-mă..
Ca să te iert, uită-mă.
Iartă-mă ca să te iert..
Uită-mă.. dar pe memorie nu pariez.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație intensă și contradictorie, plină de minciuni și orgolii. Naratorul oscilează între dorința de apropiere și teama de respingere, cerând iertare și uitare, dar incapabil să renunțe la amintiri.
