Iar o privesc și o iau de mână,
Buze pe buze, iar se imprimă,
Sunt dependent de a ei lumină,
Luna e amanta mea.
Nu am somn de când nu e a mea, ea nu e a mea.
Multe femei, niciuna nu e ea.
Nu am somn de când nu e a mea, ea nu e a mea.
Multe femei, niciuna nu e ea.
Nu cu petale o cucerești tu,
Și nici cu diamante mari.
Îți dă lumina ei,
În orice noapte pe străzi.
Iartă-mă că nu pot fără tine,
Pot fără aer, pot fără nimeni.
Cuprinde-mă cu a ta lumină,
Să mă desprind de pământ.
Nu am somn de când nu e a mea, ea nu e a mea.
Multe femei, niciuna nu e ea.
Nu am somn de când nu e a mea, ea nu e a mea.
Multe femei, niciuna nu e ea.
Nu cu petale o cucerești tu,
Și nici cu diamante mari.
Îți dă lumina ei,
În orice noapte pe străzi.
Și astăzi iarăși,
Astăzi iarăși pe străzi,
Noaptea pe străzi,
Te caut iar,
Lumina ta.
Nu cu petale o cucerești tu,
Și nici cu diamante mari.
Îți dă lumina ei,
În orice noapte pe străzi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dependența naratorului de o persoană idealizată, comparată cu luna. El se simte pierdut și incapabil să funcționeze fără lumina și prezența ei, căutând-o constant.