Poate prea departe s-a ajuns
Și lipsa ta îmi aduce doar durere în plus
Emoții prin cablu
Dar acolo tu nu ești și eu nu-s
N-am fost perfect
Dar nici tu n-ai fost punând puncte fără rost
E prima dată când poți să cazi
Când poți să cazi de jos în sus
Și mi-ai lăsat jurnalul dar ai șters finalul
Sunt sticle pe asfalt când visele se sparg
Și se transformă în amintiri
Te rog să nu mai spui că o să pleci
Spre marea albastră
Și că fereastra ta este mai mult decât un drum spre cer
Te rog să nu mai spui că a murit iubirea noastră
Și că de astăzi o să te simt în picături de ploi
Tu nu mă crezi dar știu ce ascund ochii tăi
Te simt din ale inimii bătăi
Câțiva centimetri între noi nu mai dăm înapoi
Și-mi amintesc c-ai spus de atâtea ori
Că nu e nici o diferență să urci sau să cobori
Scările spre nicăieri uneori ne duc mai sus de nori
Și mi-ai lăsat jurnalul dar ai șters finalul
Sunt sticle pe asfalt când visele se sparg
Și se transformă în amintiri
Te rog să nu mai spui că o să pleci
Spre marea albastră
Și că fereastra ta este mai mult decât un drum spre cer
Te rog să nu mai spui că a murit iubirea noastră
Și că de astăzi o să te simt în picături de ploi
Spune-mi, chiar te rog tu spune-mi
Că nu sunt nebună
Și că vom fi împreună
Și nici o furtună
N-o să poată stinge
Două priviri
Te rog să nu mai spui că o să pleci
Spre marea albastră
Și că fereastra ta este mai mult decât un drum spre cer
Te rog să nu mai spui că a murit iubirea noastră
Și că de astăzi o să te simt în picături de ploi
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea unei persoane în urma unei despărțiri. Ea imploră persoana iubită să nu plece și să nu spună că iubirea lor a murit, refuzând să accepte finalul relației.