Tu, colecționista de cântece,
Da-mi motive să trăiesc.
Tu, stăpâna viselor mele,
Rămâi în ele și fă-mă să simt.
Și-așa, în misterul tău pot descoperi
Sentimentul etern.
Tu, cu lungimea lunii,
Locul unde începe
Motivul iluziei mele de a exista.
Doar tu și atât, nu vreau decât să fii tu,
Nebunia mea, liniștea mea și delirul meu,
Busola mea și drumul meu.
Doar tu, nu vreau decât să fii tu,
Îmi pun în mâinile tale destinul rațiunii mele,
Pentru a fi mereu (mereu), mereu, mereu cu tine, iubito.
Tu, colecționista de cântece,
Emoțiile mele sunt pentru tine.
Tu, stăpâna vieții mele, rămâi în ea
Și lasă-mă să simt și-așa transform magia ta într-o respirație a inimii.
Tu, cu lungimea lunii,
Locul unde începe
Motivul iluziei mele de a exista.
Doar tu și atât, nu vreau decât să fii tu,
Nebunia mea, liniștea mea și delirul meu,
Busola mea și drumul meu.
Doar tu, nu vreau decât să fii tu,
Îmi pun în mâinile tale destinul rațiunii mele,
Pentru a fi mereu (mereu), mereu, mereu cu tine.
Deja nu a mai rămas spațiu în interiorul meu,
Raza ta de lumină umple fiecare colț.
Este pentru tine, oricât timp ar trece, inima mea simte mereu ceva diferit.
Doar tu și atât, nu vreau decât să fii tu,
Nebunia mea, liniștea mea și delirul meu,
Busola mea și drumul meu.
Doar tu, nu vreau decât să fii tu,
Îmi pun în mâinile tale destinul rațiunii mele,
Pentru a fi mereu (mereu), mereu, mereu cu tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și o admirație totală față de persoana iubită, văzută ca stăpâna destinului și a emoțiilor. Este o declarație de dependență emoțională și dorința de a fi mereu alături de persoana iubită.