Înconjurat ca de pereți, de oameni vorbăreți,
Defapt nu-mi pasă, mă bârfesc, fie ei mai deștepți,
Ci că o dau rău pe beat sau versurile proaste-n piese,
Sunt un om prea simplu să redau prin rime vorbe-alese.
Și da, urăsc trădătorii, așa cred eu că-i corect,
Și nu mă dor nici în cot părerile de pe net,
Nu mă-nchin la falși idoli și mai ales la bani,
Nu am nevoie de prieteni și cu-atât mai mult de fani.
Am renunțat la ajutor, am renunțat la bunătate,
Că de la astea ca voi te alegi doar cu cuțite-n spate,
Doar pentru un am sentimente, poate că nu-i ea model,
Dar nu m-a trădat nicicând și pentru asta-i sunt fidel.
Când îmi vorbește cum poate, frate, să nu-mi placă?
Că-mi pun mâinile pe piept în caz c-o fac să tacă,
Și-i atât de fină chiar de-i simplă, șapte elemente,
Doar din șapte note, însă m-a schimbat totalmente.
Refren:
Unica, ce-mi contractă mușchiul cardiac,
E boala cea mai gravă, n-o tratează nici un leac,
Dar în lipsa ei mi-aș ieși din minți de tot,
Nici s-o las, nici să o uit, nici s-o tradez nu pot.
Da, am ales calea greșită când am pornit pe drumul just
și n-am ales să tac nicicând când am ceva de spus
Sunt dispus, s-o ard pe beat și-o dau cam nervos
Nu-mi pasă că scriu versuri rele sau că beat-ul e jegos.
Nu-mi place să critic, rar am așa inițiativă
Îmi pare rău că mulți m-ați cunoscut din partea negativă
Sunt atât de simplu dar nu mă înțeleg cei din jur
Iar cei ce mă cunosc au înțeles că-mi place să-i înjur.
Mă uit în jur și văd doar false fețe după false măști
Ce se fac că nu te observă atunci când le vorbești
Dar eu nu-s singur am frați ce mereu mă susțin
Și facem misiuni creștine în mod clandestin.
Iar ea mi-i muza ce îmi luminează drumul prin ceață
Chiar când pierd e singura ce mă intoarce la viață
Și nu cred că pot trăi fără ea măcar o zi
Și de mă părăsește crede că nu mă mai pot trezi.
Refren:
Unica, ce-mi contractă mușchiul cardiac,
E boala cea mai gravă, n-o tratează nici un leac,
Dar în lipsa ei mi-aș ieși din minți de tot,
Nici s-o las, nici să o uit, nici s-o tradez nu pot
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și loialitate față de o persoană unică, văzută ca o muză și un sprijin constant. Artistul își exprimă dezgustul față de falsitate și trădare, subliniind importanța autenticității și a legăturilor sincere.