Fericirea nu mă lasă să dorm
Ea mă ține trează știe
Că n-am s-o găsesc în somn
Jumătatea poate fi și un sfert
Nu mai înțeleg
Am învățat că mai pot să și iert.
Și nu mai caut
Doar să spun c-am găsit
Nu mă îndrăgostesc
Doar ca să spun c-am iubit.
OOo.
Mă rotesc într-un cerc
Și încerc să urc tot mai sus
Când totul mă împinge în jos
M-am pierdut mai demult
Pe un drum mult prea lung
Și-am vrut să fac față
Dar totu-i pe dos.
Poate destinul vrea să fie așa
Poate mă va salva
Dacă aș crede în așa ceva
Singurătatea e prietena mea
Cea mai sigură
Uneori poate chiar singura.
Și nu mai caut
Doar să spun c-am găsit
Nu mă îndrăgostesc
Doar ca să spun c-am iubit.
OOo.
Mă rotesc într-un cerc
Și încerc să urc tot mai sus
Când totul mă împinge în jos
M-am pierdut mai demult
Pe un drum mult prea lung
Și-am vrut să fac față
Dar totu-i pe dos
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare a fericirii care pare să scape mereu. Vorbește despre deziluzie în dragoste și acceptarea singurătății ca un refugiu sigur, reflectând asupra dificultăților vieții și a luptei pentru a găsi un sens.