ȘARBA.
1) Tu, nevastă tinerică,
Iar eu, flăcău fără frică,
Te pândeam pe la portiță
Să-ți fur mierea din guriță,
Să-ți văd chipul minunat
Cu care m-ai fermecat.
Mă rugam, mândro, de tine
Să fugi în lume cu mine.
Refren: Când e dragostea furată
Nu-ți ajunge niciodată,
Că e dulce și frumoasă,
Cât ar fi de păcătoasă.
2) Îmi șopteai printre suspine
Că-i păcat și nu e bine
Și ți-e teamă de bărbat
Că ne-o face viața iad.
Dar ți-am spus să pleci devreme
Când e-n pădure la lemne,
Acasă când s-o întoarce
Rău nu are cui mai face.
3) La fântâna de sub nuc,
Unde ne cânta un cuc,
Ai venit și mi-ai dat mâna,
Ne-am pierdut în lume urma.
Dragul ne-a unit pe viață
Și mi te-a adus în brațe
Și ne cântăm dragostea,
Turturel și turturea.
Sensul versurilor
Piesa descrie povestea unui tânăr care o convinge pe o femeie căsătorită să fugă cu el. Ei își trăiesc dragostea ascunsă, sfidând convențiile sociale și temându-se de consecințe.