Totul a început cu o banală poveste,
din greșeală sau dintr-o curiozitate.
Am pus suflet în ceea ce făceam,
în joacă cu sentimentele poți fi rănit de multe ori
și oricât ai încerca să nu pui la suflet,
de multe ori cazi pradă propriei curse.
I.
Încerc să uit trecutul, să continui drumul în viață,
dar oricât aș încerca, chipul ei îl am în față.
Toate lucrurile din jur de ea îmi aduc aminte,
de momentele în care ne iubeam fără cuvinte.
Aș vrea să trec peste tot ceea ce a fost,
deși uneori aș vrea să te întorci, dar fără niciun rost.
Poate voi găsi în sfârșit iubirea adevărată,
sperând că nu voi mai suferi încă o dată.
Nu mai cred în speranță, în a doua șansă,
nu mai pot să iubesc știind că e o farsă.
Nu mă pot împăca cu gândul că a fost o dragoste falsă,
nu vreau să mă gândesc că n-ai să fii lângă mine când ajung acasă.
Sunt captiv într-o lume ce e fără de iubire,
sunt singurul ce iubește și visează la fericire.
Nu am cuvinte să pot spune tot ce simt acum,
deși strofa se termină, nu sunt la capăt de drum.
Refren:
În aceste rânduri am pus doar amintiri,
am iubit, am suferit, am sperat la împliniri,
dar am fost dezamăgit și totul s-a năruit,
dragostea e pentru mine un vis neîmplinit. (bis)
II.
Îmi încep strofa cu o amintire,
deși nu vreau să spun de prima mea iubire.
Am iubit-o, m-a iubit, dar am fost dezamăgit,
aici totul s-a încheiat, foarte mult am suferit.
În lupta cu singurătatea o altă fată am întâlnit,
încă de la prima întâlnire, zâmbetul ei m-a cucerit.
În primele momente ce le-am petrecut împreună,
te-am iubit și te iubesc, deși avem doar o lună.
Îți mulțumesc că ai fost tot timpul lângă mine,
chiar și atunci când tot răul mergea spre bine.
În fiecare seară aștept să te iau de la școală,
îmi doresc să te văd chiar de-a fost o zi banală.
Chiar dacă ne certăm în fiecare zi,
fără certuri iubirea n-ar mai fi.
Deși ar vrea să mă schimb, eu te iubesc în felul meu,
știi că ai vagabondul lângă tine la bine și la greu.
Refren:
În aceste rânduri am pus doar amintiri,
am iubit, am suferit, am sperat la împliniri,
dar am fost dezamăgit și totul s-a năruit,
dragostea e pentru mine un vis neîmplinit. (bis)
III.
Nu vreau să mi se mai spună că viața merge înainte,
m-am săturat să mă exprim numai prin cuvinte.
Șoptești mereu „te iubesc”, dar știu că minți,
eu nu te mințeam, chiar dacă nu sunt unul dintre sfinți.
Iubirea ta e plină până la refuz de venin,
voi ajunge cine nici nu credeam c-am să devin.
Nu mai vreau și nici nu mai pot în viața asta să sper,
voi înceta atunci când… mă voi duce spre cer.
Dar îmi dau seama că o iubesc și nu reușesc,
o văd zi de zi, dar nu pot să-i spun ce gândesc.
Aș vrea să vină înapoi, chiar dacă inima nu mă lasă,
doresc s-o văd din nou… să o găsesc acasă.
Încă te iubesc, chiar dacă noi ne-am despărțit,
vreau să fiu cu tine din nou, deși relația s-a sfârșit.
Nu recunosc că sufar… nici orgoliul meu… e prea mare,
ca să se ofilească iubirea noastră,
să o privim cu nepăsare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și dezamăgire în urma unei iubiri pierdute. Naratorul își amintește momentele frumoase, dar și suferința cauzată de despărțire, oscilând între dorința de a recupera relația și acceptarea faptului că aceasta s-a încheiat.