Citesc secrete-n ochii tăi,
Iubito, spune-mi, ce e?
Mi-e dor de serile senine,
Luna pe cer, noi doi, în parc, pe-alee.
Toate s-au dus, rămân cu gândul
Că măcar amintirea
Va trăi veșnic, s-o simt,
Să-i citesc nemurirea.
Mi-e dor de toate, pentru mine
Ai rămas perfecțiunea.
Suflet de gheață, ochi frumoși,
Mi-i amintesc și-acum într-una.
Visu-mi, acum, pierdut în zori,
Apare ca fantasmele.
Secretele din ochii tăi
Le mai cunosc doar astrele.
A fost frumos, dar nu mai e,
Și-ncep o viață nouă.
Acum e soare peste tot
Și-n sufletu-mi nu plouă.
Am cunoscut și alte fete,
Credeam că va fi bine,
Dar inima nu-mi mai bătea.
Secret sau nu… Te vrea pe tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru o iubire trecută și amintirea perfecțiunii pierdute. Naratorul își amintește cu nostalgie momentele frumoase, dar acceptă că trebuie să meargă mai departe, deși inima încă tânjește după acea persoană.