S-o jurat mândra aseară
Cu mâna pe inimioară
Că nu mai poate iubi
P’altu-n lume orice-ar fi x2
Refren:
Ăla-i om ce n-are minte
Care crede-n jurăminte
Că femeia-i ca dracu
Face ce vrea cu bărbatu’ x2
Mândro, cât ești de frumoasă
Atâta de păcătoasă
Că umbli și știe satul
Și cu mine și cu altul
Refren: x2
Nu știu, mândră, ce-are-n minte
Mă iubește ori mă minte
Ce face, ce-mi vorbește
Mințile-mi le suceste x2
Refren: x2
Refren: x2
Sensul versurilor
Piesa descrie o mândră care jură că nu va mai iubi pe nimeni altcineva, dar este cunoscută în sat pentru infidelitatea ei. Refrenul avertizează asupra credinței în jurăminte, sugerând că femeile pot fi imprevizibile.