Carol Lorak – Iubire

Ai plecat, te-ai dus dimineața,
Mi-ai furat gândul, mi-ai distrus viața.
Am plâns pentru tine, au curs lacrimi, iubire,
Nu m-am putut abține, am făcut ce-mi cuvine.
Aș fi vrut să mai rămân o clipă,
Asa a vrut destinul, a distrus a noastră echipă.
E o risipă viața asta uimitoare,
Preocupare, iubire fără aripioare.
De ce iubirea doare când suntem la distanță?
Suntem așa departe, nu mai avem balanță.
S-au distrus două suflete, chipuri nemuritoare,
Viața este neagră, nici lumină, nici soare.
Mai țin minte când ne plimbam prin cartier,
Era lumea senină și soarele pe cer.
Ne iubeam, ne vroiam, asta era iubire,
Chestii din trecut vor rămâne în amintire.
An nou, nouă zi, zile frumoase,
iubirea cu tine e ca-n show-uri păcătoase.
Momente ne-ncetate cu vorbe pe la spate,
Cu tine-n paradis, lucrurile fixate.
Am înțeles ideea, mai deschis cu cheia,
Mi-ai dat libertate, te iubesc pe eternitate.
Ziceai că mă iubeai și am încredere în tine,
Eu te iubesc așa cum tu mă iubești pe mine.
Inima-mi e despicată, cu durere e brodată,
Sufletul nu-mi e curat, ce e numai din păcat.
Lacrimile mele curg de zor, stau și plâng în dormitor,
Umbra ta mă bântuie mereu, așa și nu-i ușor.
Tu nu ești doar o simplă fată, ai căzut din cer pentru mine comandată
Și sper ca tu să nu mă ai pe conștiință,
Căci sufletul meu ți-l dau ca pe o dorință.
Deci te iubesc și pentru asta am învățat,
Să nu te cert, să nu te mint, să nu te bat.
iubirea mea vei fi, iubirea mea rămâi,
Te am pe tine baby, te am pe tine pui!

Sensul versurilor

Piesa exprimă durerea unei despărțiri și dorul față de persoana iubită. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute împreună, dar este copleșit de tristețe și regret.

Lasă un comentariu