Nu mai vreau să plâng de lunea
Că plâng toată săptămâna
Uite așa pățesc de dorul tău.
Dar ochii mei nu mă ascultă
Din senin încep să plângă
Dorul meu să te ajungă.
Ce-ai făcut cu inimioara mea
Atunci când ai avut-o în palma ta
Ai strâns-o în pumni prea tare
Și ea plângea că o doare
Și tu o strângeai cu nepăsare.
Nu mai vreau să plâng de lunea
Că plâng toată săptămâna
Uite așa pățesc de dorul tău.
Dar ochii mei nu mă ascultă
Din senin încep să plângă
Dorul meu să te ajungă.
Câte nopți am plâns eu pentru tine
Și te așteptam până târziu să vii la mine
Tu veneai după o săptămână
Nici atunci cu vorba bună
Și tot pe mine mă găseai de vină.
Nu mai vreau să plâng de lunea
Că plâng toată săptămâna
Uite așa pățesc de dorul tău.
Dar ochii mei nu mă ascultă
Din senin încep să plângă
Dorul meu să te ajungă.
Nu mai vreau să plâng de lunea
Că plâng toată săptămâna
Uite așa pățesc de dorul tău.
Dar ochii mei nu mă ascultă
Din senin încep să plângă
Dorul meu să te ajungă
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și suferința cauzate de dorul și nepăsarea unei persoane dragi. Protagonista își exprimă frustrarea față de faptul că plânge constant și că este mereu găsită vinovată, chiar și atunci când este rănită.