Vă întâmpin cu o ură de patetic
Și am să iau la criticat orice gând malefic
Îmi fac prezentarea
Prin a-mi lăuda modestia
Nu am de gând niciodată
Să promovez prostia
Profund încercați să arătați
Ca niște oameni schimbați
Nu vă lăsați influențați
De la calea nepăsată
Parcă văd deja
Cum vă duceți spre ispită
Mirosiți a leșin când
Vine vorba de realitate
Dormiți pe voi
Și nu vă arătați în societate
Aruncat de destin
În mijlocuri macabre
Ati aruncat în mine
Cu niște cobre cu vorbe
Care nu își avea rostul
Tu ești prostul că a
Marcat costul
Ieșind la suprafață
Pentru a lua oxigen
Îl las mai departe pe domnul HaLoGeN.
Rx2: Crezând și sperând
Că ai să ieși la suprafață
Râzând și plângând
Ai pierdut multe în viață
Ai pretins că ai învins
Tot ce era mai greu
Acum ești prins în abis
Speră în Dumnezeu.
Fiecare dintre noi avem un rost în viață
Chiar dacă te trezești
Mort de foame dimineața
Și dacă e și ceață
Va fi și vreme bună
Atunci ai să vezi
Invidie și ură
Acum mă las tras
De versurile ce au mai rămas
Încă jumă de oră în extaz
De pe ceas
Prietenii mei să o ducă
Din ce în ce mai bine
Știu că printre ei
Va fi și este loc și
Pentru mine
Poate nu o fi de vină
Mediul și anturajul
Ne bate ușor teama
Dar învinge curajul
Instinctul nostru spre
Evoluția craterului paradisiac
Conflictul cu premoniția
Dintre omul bogat și sărac
Nasc uimirea ce o să vă uimească cortexul
Aprind flacăra ce o să închidă vortexul
Nu critica ce nu înțelegi, asta e pervers
Încearcă reciprocra punându-te pe tine un neînțeles
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre depășirea obstacolelor și a greutăților vieții, în ciuda invidiei și a urii. Încurajează găsirea unui rost și cultivarea curajului în fața temerilor, subliniind importanța înțelegerii și a empatiei.