I:
Încep cu greu, când mă gândesc prin câte am trecut;
Câte persoane dragi am pierdut, pur și simplu, nu pot să uit!
Dimineața în care m-am trezit și nu-mi venea să cred,
Nu puteam să mă împac cu gândul că te pierd..
Tu m-ai crescut, m-ai răsfățat cu dragoste și afecțiune,
Ai avut grijă de mine, mi-ai vrut tot binele din lume..
Câte prostii am făcut, dar, bunule, știi bine,
Cât te iubesc de mult, iartă-mă, MI-E DOR DE TINE!
Mama! Și ție trebuie să-ți cer iertare
Pentru cât te-am supărat și pentru nopțile în care:
Ma chemãi să vin acasă, iar eu fugeam..
Încercai să îmi explici, că nu e bine.. ce faceam..
Ca un copil neascultător, am continuat..
În același anturaj: la băut, fumat și la furat
Dar a venit și ziua blestemată, când presimțeam..
Ceva s-a întâmplat, de fapt nu te mai aveam..
Într-un final, ajuns acasă, abia apoi am aflat..
Lumini aprinse peste tot, dar și tu ai plecat..
Una peste alta, de parcă nu era de ajuns
După alcool, scandaluri și omor s-a dus și tata sus..
Aș vrea acum ca totul să fi fost doar un coșmar
Să mă trezesc, să fiți aici, dar e-n zadar
Știu! Ne vom revedea, în viața de apoi..
Las o lacrimă să cadă și cânt MI-E DOR DE VOI..
Refren (X2):
Fiecare dramă mi-a provocat câte o rană
Și fiecare lacrimă parcă-i o palmă
Fiecare privire aruncată spre noi
Ma face să mă gândesc numai la voi.
II:
Printre nori văd o masă mare, multe pahare goale
Stau nemișcate, pregătite pentru sărbătoare,
Scaune cu mantii albe, lumânări,
Îmbrățișări, un an nou plin de binecuvântări
„Bine ai venit acasă!” ce înțeles poate avea?
Cât de greu ai ajuns, cât de ușor poți pleca..
O șosea slab luminată, parcă anunța
Încă o săptămână, până ce lumina se stingea..
Plin de cioburi împrejur, visul tău.. s-a spulberat,
Iar odată cu el și tu ai plecat;
Acum, văd o scară goală, tăcere asurzitoare
Lacrimile din ochi nu disting nicio culoare
Am observat că, o despărțire aduce mai
Multe persoane în jurul tău decât sperai să ai
Încă o seară petrecută în care privesc la cer
Și cer să ne revedem aici în cartier
Sper, să stăm în fața ABC-ului ca mai demult,
Pe aceeași stradă pe care cu toții am crescut
Obișnuiți mereu să fim mulți, (mulți, mulți!)
Copii, nu adulți, în anii trecuți, pierduți,
Mai departe de atât, nu puteam sta..
Pentru că știu, că băieții plâng când ascultă asta..
Revenind la masa de la început, era..
Lumea celor drepți în viziunea cuiva.. cândva..
Refren (X4):
Fiecare dramă mi-a provocat câte o rană
Și fiecare lacrimă parcă-i o palmă
Fiecare privire aruncată spre noi
Ma face să mă gândesc numai la voi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru persoanele dragi pierdute, regretul pentru greșelile trecutului și speranța unei reîntâlniri în viața de apoi. Este un omagiu adus celor care nu mai sunt, dar care rămân vii în amintirile și în inimile celor rămași.