Cabron feat Stress – Sindromul Deficienței Dobândite

[Carbon]
E calmul dinaintea furtunii
Legile naturii peste legile lumii
Sub influența lunii
Nebunii lumii n-au bolta p-o harpă
Ies c-au monștrii din senin ce mâncau tot în cale, c-o falcă
În pământ, cealaltă-n cer, te șterg de pe hartă
Tu gunoi menajer, disperi la lopată
Speri cu masca pe față, casca și porția de apă
Să ridici porți de fier pe Dunărea albastră
Luat de val pe sus ca de montagne russe
La forțe ce ești supus, constați că ești produs
finit, mai bine definit, un reprodus silit
Să producă venit licit pentru circuit
De mic scoală, du-te la școală, doctorii morală
Te spală pe creier copile, ieși din sală
Tras la tipar din tipare
Stări naturale induse artificial devin amenințare
Limitare, timpul, distanța, teorii cu balanța banul și piața
Softul, interfața, programul cu viața la toamnă restanța
Alianța bestiei trage foloase propagând intoleranța
Defrișări de foioase și conifere, exploatări miniere
Sonde petroliere pe diferite nivele
Planul se aplică prompt cică, ridică nivelul de comfort cică
Pe front ține-ți gura mică,
Jocul se dispută, șoarecii cu măști pe mutră
Scoși din laborator, se mută în cuburi la derută
Trec anii, uite pensionarii cum trag pe avarii
Nu-nțeleg pentru ce au tras ca măgarii
Nu-nțeleg unde le e viața, banii
Și cum tâlharii i-au jefuit și acum îi trimit la nani
Niște măști morbide ce abia respiră
Dar vrea să remodeleze trecutul ca pe plastilină.
Refren:
Și mă doare, ai mei mor puțin câte puțin
Simțim și iubim din ce în ce mai puțin
Din cerc în cerc fugim, ne lovim, ne sucim
Și vorbim mândrii de ce am putea să devenim.
Doare, ai mei mor puțin câte puțin
Simțim și iubim din ce în ce mai puțin
Din cerc în cerc fugim, ne lovim, ne sucim
Și vorbim mândrii, degeaba.
[Stress]
Când sunt calm, sunt în apele mele
Cele mai întunecate, cum e cerul fără stele
Cele mai adânci, când de abia mai ies din ele
Dar mintea-mi zboară la cât trag oamenii pentru lovele
Ochii lor sunt ascunși de mult timp după zăbrele
Și tu esti la fel în afară de chip, oase și piele
Mâinile de ajutor, le simți cum se lasă grele
Și te apasă-n jos de umeri la fel ca niște bretele
Ei dețin mass-media cu rol de intermediar
Spor natural pozitiv, vor să scadă media
Crești ca fi robot și nu se poate remedia
Nu știi ce vorbesc, caută masoni pe Wikipedia
Știu ce putere au și influența-i infinită
Sateliți care veghează sunt dincolo de orbită
Vor o rasă de roboți, umanitatea nu-i unită
Muncim pentru altul, sau murim, c-așa-i în piramidă
Scutul jos, s-arunc sulița ca la Termopile
Treişpe trepte pân-la ochi, scriu veninul meu pe file,
Ne pun otravă în pastile dar tu crezi că mai ai zile
Că totul merge ca pe roate, da-ntr-un scaun cu rotile.
Refren:
Doare, ai mei mor puțin câte puțin
Simțim și iubim din ce în ce mai puțin
Din cerc în cerc fugim, ne lovim, ne sucim
Și vorbim mândrii, degeaba.