Cabron:
Asta-i țara mea, țara lui, țara noastră
Și vreau să fie țara în care fi-miu să crească.
Să-nvețe limba, steagu’, să vadă meleagu’,
Da’ să îl feresc de cei care dau cu noroi în cadru.
Că e frumos la noi, au spus-o și străinii.
Unii zic că e a lor când uită că noi am fost primii
Și-ar trebui să îi mai amendăm,
Nu să ne-aplecăm și să ne prefacem că ne bucurăm.
Și ce dracu’ tot halim la cuburi de zahăr?
Zici că țara asta-i cumpărată de vreun „maher”
Și câteodată mă și sperie gândul că România se transformă-ncet în Daniela Crudu.
Și-acum are și-o logică forma de pește:
E un pește bolnav care se tot răsucește,
Dar pan’ la urmă sunt sigur că se trezește
Și tot pan’ la urmă sunt sigur că reușește!
Refren:
Țara arde și n-au niciun gând s-o scape.
Tu n-auzi, tu nu crezi și oftezi și visezi, nu contezi și nu vezi că..
Țara plânge, de parc-o taie-n jumătate.
Tu n-auzi, tu nu crezi și oftezi și visezi, nu contezi și nu vezi că..
Deliric:
Țara arde.. aia mari sunt la grătar
Îi pun p-ăștia mici pe jar, scaldă zâmbete-n pahar
Sorb licoarea din sudoarea și din lacrimile noastre
Oare curge-același sânge și prin venele albastre?
Oglinda ți-e pătată. Nu se teme de răsplată?
Mi-ai pus visele în groapă, ești cu mâna pe lopată
Stingi lumina de la capăt, eu orbecăi prin pasaj
Că tu ai obrazul gros, nu-mi vezi roua de pe-obraji
D-aia-mi promit că prind curaj, înspre tine să fac pași
Că-s sătul de porcii grași și de-ai lor din anturaj
Ce mi-au lăsat țara gaj și-au vândut al meu oraș
Ori ajungem toți borfași, ori te facem să ne lași
Că-s un dac mândru și sunt fiul lui Traian
Sunt fratele lui Cuza, Horea, Cloșca și Crișan
Sunt valah viteaz, sunt văr cu Vladimirescu
Sunt Ștefan, sunt Mihai, sunt roman, sunt Eminescu.
Refren:
Țara arde și n-au niciun gând s-o scape.
Tu n-auzi, tu nu crezi și oftezi și visezi, nu contezi și nu vezi că..
Țara plânge, de parc-o taie-n jumătate.
Tu n-auzi, tu nu crezi și oftezi și visezi, nu contezi și nu vezi că..
Țara arde și nu arde de la soare.
Țara plânge și plânge doar când o doare.
Și când o arde vreun unu’ prost lumea îl vede,
Da’ când joacă niște teatru bun lumea îl crede.
Țara moare și nu au nicio soluție.
Mai are rost să facem altă revoluție?
Altă revoluție..
Să moară lumea fără nicio rezoluție.
Refren:
Țara arde și n-au niciun gând s-o scape.
Tu n-auzi, tu nu crezi și oftezi și visezi, nu contezi și nu vezi că..
Țara plânge, de parc-o taie-n jumătate.
Tu n-auzi, tu nu crezi și oftezi și visezi, nu contezi și nu vezi că..
Țara arde..arde..arde.
„Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă
Până nu vom câștigat libertatea noastră”
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și frustrarea față de starea actuală a României, criticând corupția și nepăsarea conducătorilor. Versurile transmit un sentiment de deznădejde, dar și un apel la trezire și acțiune pentru salvarea țării.