Cabron:
Te rog nu mai plânge,
Cred că te înțeleg perfect și îmi ajunge
Chiar dacă îți greșesc, chiar dacă lipsesc
Să nu uiți că sunt acolo cu gândul
Și nu glumesc..
Sunt zile care nu trec și ca să simt că petrec
Dar dacă sunt beat și mă suni, îți închid direct
Dar ai fost cu mine, cu mine ai tras mereu
Și aici nu mă refer la bine, mă refer la greu
Vreau o familie cu tine, vreau să îmbătrânesc
Și să îmi cresc copilul pe care îl doresc
Nu știu dacă reușesc dar câteodată
Rămân zâmbind, gândindu-mă că vreodată
O să fie chiar așa.. noi doi :X
Tu și eu, familia la care mă gândesc mereu
Trebuie să accepți lumea e dementă și.
Trebuie să alerg să-ți ofer o viață decentă
Melanie:
Refren x 2
Tu și eu..
Împreună mereu
Vom trece peste greu
Vreau să rămâi numai al meu
Îmi amintesc când îmi spuneai.
Că fără mine viața n-are sens
Nu pot, nu pot, nu vreau să mă gândesc
Că aș putea pierde sufletul tău
Cabron:
Alerg să îți ofer o viață decentă..
Melanie:
Refren x 2
Tu și eu..
Împreună mereu
Vom trece peste greu
Vreau să rămâi numai al meu
Așteptarea mă doare prea tare
Dar oare, ne vom revedea curând?
Trec zilele, orele, secundele
Singurătatea mă apasă și plâng
Melanie:
Refren x 4
Tu și eu..
Împreună mereu
Vom trece peste greu
Vreau să rămâi numai al meu
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a construi un viitor împreună, depășind greutățile vieții. Versurile alternează între promisiunile unui partener de a oferi o viață mai bună și așteptarea plină de dor a celuilalt partener.