Cabron – Prieten Vechi

Hai să-ți zic eu cum stă treaba
Omul ăsta ți-a dat suflet cu grămada
Și-ai înviat când a înviat băiatul
Adică-i om peste bani, peste teatru
Peste tovarășii mai buni
De care nu știi nimic de câteva luni
De câteva săptămâni te văd cam întors
Și-o iei pe arătură fix ca șoferul prost
Dar nu-i nimic, știu că timpu-i contra cost
Dar timpul ți-era ieftin dar erai pierdut ca-n Lost.
Și ai ales pervers să răscolești morți
Știu că ți-a fost greu, jocul ăsta nu e pentru toți
E pentru cei care mereu aici au fost
Ți-o arzi periculos, las-o-n p*la mea, ești prost
Nu înțelegi că palma pe care ți-am dat-o
Nu ți-am dat-o să-mi iei toată mâna ca o depravată.
Mi-ai fi fost ca un frate
Dar tu m-ai rupt pe jumate
Și când îmi dădeai dreptate
M-ai aruncat ca pe-o carte
Dar eu nu cad așa ușor
Am aripi mari să pot să zbor
La distanță mare de sol
De lumea asta de decor.
Uite-o vorbă, ar trebui să te ferești
De băiatul bun care te ghicește ce fel ești
Și te lasă să crezi că ai să reușești
Că tu meriți să te tăvălești, să te milogești
Îmi plăceai dar ai ars-o prea ca la Ploiești
Și ca niciodată nu m-am gândit ce gândești
Cine vrea să te omoare te omoară până moare
Prieten drag, asta-i ultima scrisoare
Ultima urare de bine în viață
Subiectu-i sensibil și deja îmi provoacă greață
Dimineața vreau să mă trezesc gândind
Că mai bine că s-a sfârșit înainte de timp
Deci prieten drag, îți doresc prieteni lași
Prieten fals vorbea lumea prin oraș
Mai bine legat la gardă cu borfași
Că tu mă dai pe făraș când nu mai ai cash.
Mi-ai fi fost ca un frate
Dar tu m-ai rupt pe jumate
Și când îmi dădeai dreptate
M-ai aruncat ca pe-o carte
Dar eu nu cad așa ușor
Am aripi mari să pot să zbor
La distanță mare de sol
De lumea asta de decor