Te-am regăsit, și te-am văzut
Zâmbind ca o copilă
Și-n pragul casei de orfani,
Stăteai și-ți era milă.
Și te-am văzut, și te-am iubit
Mai mult ca niciodată
Fiindcă-n pragul casei, erai o altă fată
Și te-am văzut cum îngrijeai,
Copiii casei, cei sărmanii
Și-n pragul casei le spuneai,
Povești cu Harap Alb.
Pe creștet blând îi mângâiai
Ca și o mamă bună,
Și bland, cu grijă-i ascultai
Și nu-i lăsai de mână.
Eu te iubesc, te voi iubi
Mai mult ca niciodată,
Fiindcă ești o fată
Din basme adunată.
Sensul versurilor
Piesa descrie o admirație profundă față de o femeie cu un suflet bun, care își dedică timpul și afecțiunea copiilor orfani. Naratorul își exprimă iubirea necondiționată față de ea, văzând-o ca pe o figură angelică desprinsă din basme.