Eu nu pot nimic împotriva lui Dumnezeu și nici el împotriva mea.
E o bătălie zadarnică, o luptă în umbră
între mine și numele lui.
Dumnezeu nu mă urmărește în plină zi.
El își instalează pe timpul nopții ambuscadele.
Eu mă arunc pieptiș, mă zbat, înjur
și mă eliberez, jupuit de viu.
Dimineața, la micul dejun, e rândul meu să-l provoc.
El îmi întoarce spatele, nici nu mă ascultă,
iar ziua nu trece în profitul nici unuia dintre adversari.
Dumnezeu rănește prin trădare.
Folosesc și eu împotriva lui strategii necinstite.
Iar învingătorul (dacă există vreunul) nu va simți nici o plăcere
din victoria echivocă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă interioară și exterioară cu divinitatea. Este un conflict continuu, marcat de trădare și strategii necinstite, unde victoria nu aduce satisfacție.