Sunt bolnav grav, privește-n mine praful ăsta fin
Sunt sătul, arunci în mine nervii tăi, să ne jignim
Am uitat care cuvinte fine tre’ să le spun
Și ura ta magnifică e tot ce am în minte acum.
Îmi reproșezi că te-am uitat
Îmi reproșezi că nu-s bărbat
Îmi reproșezi că stau în jeg
Îmi reproșezi că sunt un bleg
Îmi reproșezi că te reneg
Îmi reproșezi că-i demisec
Îmi reproșezi că beau prea mult
Îmi reproșezi că nu te-ascult
Îmi reproșezi că sunt umil
Îmi reproșezi că nu am învățat să fiu copil, că iei în seamă cât sunt de viril
Îmi reproșezi că nu-s curat, că nu-s destul de bun la pat
Îmi reproșezi că m-am băgat de unul singur în c***t
Îmi reproșezi că nu-s ca tine, beau prea multe aspirine
Nu visez cu tine, nu ești printre primele
Îmi reproșezi că-s un ratat, că te-am uitat singură-n frig
Îmi reproșezi că zic ce zic, oare de ce nu pot să tac?..
Eram doar doi copii proști, știu că refuzi să recunoști
Eu speram în ceva nou, tu erai cu gândul după foști
N-aveam planuri făcute, erau doar idei pierdute
Ai spus că pleci în 10 minute, eu ți-am spus ironic, du-te!
Speram să înțeleg, să dreg, să trec peste secret
Asta nu e cel mai bun moment să fiu indiscret
Dar cred c-ai fost destul de aptă, destul de deșteaptă
Să înțelegi că dac-alegi să pleci, nimeni nu te-așteaptă
Înapoi, erau vremuri noi, iar între noi doi
Erau minciuni, eu te-am prins în offside ca van Nistelrooy
Chiar dacă nu mai ești aici să zici că totul merge brici
Când merge rău să mă ridici, în locul tău.. there shall never be another bitch
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și reproșurile dintr-o relație destrămată. Naratorul se simte copleșit de reproșurile partenerei și regretă pierderea conexiunii dintre ei, recunoscând că amândoi au greșit.