Pui de lei în stradă îşi apără limba,
pot să urle gloanţele, tot vor cânta;
Avem cerul martor, la fel şi ochii-nlăcrimaţi,
de prea mult timp se caută doi fraţi;
Inimi cu aripi de vultur mereu libere, bat tare,
nici moartea n-o să le astâmpere;
Conştiinţa de neam este ceas deşteptător,
sânge tânăr se luptă pentru un viitor;
Gândul mi-e la voi, noi nu suntem departe
şi noi cândva am murit pentru libertate;
Dar ne-au minţit şi-avem ceaţa-n faţa ochilor,
nu câştigă oamenii în faţa oamenilor;
Azi bat clopotele, cad pe noi vremurile,
nu suntem demni să moştenim pământurile;
Vin la voi cu prietenie ca la a-doua familie,
suflete calde să bem toată viţa de vie.
Ref 2x:
Dacă am să cad în genunchi, NU rămân!
N-am cum să tac, ştiu că sunt român!
Nici un om aici n-are nevoie de stăpân,
Tră să trăiesc acum, nu pot să mai amân!
Când patria mamă îşi uită fiica, nu există scuze,
de pe patul de moarte obosită să acuze;
Când nici râuri de sânge nu mai deschid uşi,
nici să deschidă minţi nu pot nepoţii ruşi;
Crescuţi mieluşei la Stalin pe moşie,
să se transforme în tauri când văd culoarea roşie;
Ar vrea să se întoarcă fraţi asupriţi de tirani,
de n-am fi ocupaţi cu arunca banii în ţigani;
Cu credinţă, promisiuni şi promovat gunoi,
când peste Prut curge sânge, a curs şi la noi;
Strada plânge, un curcubeu din trei culori,
vrem dreptul de-alege, nu condoleanţe şi flori;
Fraţi şi surori, să mori nu ajunge,
tre’ să mori peste cadavrul cui vrea să te subjuge;
Ţara-şi cheamă-n prima linie cei mai vrednici fii,
acum câteva mii, dar mâine vom reuşi.
Ref 2x:
Dacă am să cad în genunchi, NU rămân!
N-am cum să tac, ştiu că sunt român!
Nici un om aici n-are nevoie de stăpân,
Tră să trăiesc acum, nu pot să mai amân!
Curaj în copii cât pentru o-ntreagă armată,
a lăsat goală o bancă să lupte în stradă;
A simţit ca ani, nu mai aşteaptă,
şi-a dat toată răbdarea pe-o piatră aruncată;
Restul familiei plecată doar o doare,
banii trimişi valorează două parale;
De peste hotare caută la telefon,
bastazi nu dau în lături să bată minori;
Pentru intimidare să-i bage în închisori,
să poată sădii teroare şi frică de tricolor;
Astă nu-i viitor, copiii ştiu cel mai bine,
onoare patriei, popor cu grija zilei de mâine;
În aprilie se aprind doar lumânări române,
tu cu ochii spre cer şi fraţii tăi spre tine;
Oameni se muşcă-ntre ei ca nişte animale,
când, de fapt, pentru toţi acelaşi soare răsare!
Ref 2x:
Dacă am să cad în genunchi, NU rămân!
N-am cum să tac, ştiu că sunt român!
Nici un om aici n-are nevoie de stăpân,
Tră să trăiesc acum, nu pot să mai amân!
Nu, nu mai suportăm,
jugul ce ni-l pun cei lipsiţi de neam,
hai să ne ridicăm şi să-nfăptuim unirea…
Sensul versurilor
Piesa este un imn patriotic, un strigăt de luptă pentru libertate și unitate națională. Versurile exprimă dorința de a depăși greutățile și nedreptățile, de a nu ceda în fața opresiunii și de a construi un viitor mai bun pentru țară.