Beau și eu și bea și tata.
Azi e mare veselie, aduc sticla cu rachie.
Până dimineață stau și cu tata vreau să beau bis.
Ce mai țipă mama când beau eu și bea și tata
Da’ nu-i așa rău, măi, bea și tata beau și eu, măi bis.
Stau cu tata meu la masă, cu sticla de tămâioasă
Ia fiule de mai toarnă, că nu stam ca la pomană bis.
Ce mai țipă mama când beau eu și bea și tata
Da’ nu-i așa rău, măi, bea și tata beau și eu, măi bis.
Mamă de ce bați pe tata c-o luat vinul cu găleata
C-o băut vin cu ulciorul, numai el și cu feciorul bis.
Ce mai țipă mama când beau eu și bea și tata
Da’ nu-i așa rău, măi, bea și tata beau și eu, măi bis.
Lasă tată nu te pune, că la toamnă iară-s prune
Și de n-om avea ce bea ‘om merge de-om mai lua, măi bis.
Ce mai țipă mama când beau eu și bea și tata
Da’ nu-i așa rău, măi, bea și tata beau și eu, măi bis
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă familială în care tatăl și fiul beau împreună, spre nemulțumirea mamei. În ciuda certurilor, există o atmosferă generală de veselie și camaraderie între tată și fiu, legată de tradiția de a bea împreună.