Strofa I (Cerbu’) :
Roman sărac, crescut în aceeași pereche de pantofi
Fără prea multă carne, doar mâncare de cartofi
Sau pilaf, poate că de-asta sunt așa firav
Trecutul pare alb-negru, viitorul pare a fi grav
Cuceritor cu buzunare goale
Am combinat toate femeile care mi-au stat în cale
N-am avut stare, și nu mi-a trebuit vreun Mertz
Pur și simplu, viața m-a făcut mai îndrăzneț
Nu m-am întrebat niciodată: « Oare mă mai place? »
Dacă rămân fără țigări și-aprind câteva chiștoace
Fără relații triste, cu femei materialiste
Toți plătim, dar nu aterizăm pe-aceleași piste
Nu sufăr oamenii care se plâng și au de toate
Care se contrazic mereu și n-au dreptate
Tata m-a-nvățat să mă feresc de proști
Hai să facem cunoștință, că n-ai cum să mă cunoști
Mama m-a-nvățat să simt
Cel mai frumos e să iubești, nu-i deloc o pierdere de timp
E frumos să știi că cineva te-așteaptă
Cu brațele deschise și mâncarea caldă
Vezi tu, trebuie doar să apreciezi
Nu ești deloc atent? Atunci să nu te miri când o să pierzi
Și-atunci, o să începi să te rogi la Dumnezeu
Omu-aprinde o lumânare doar atunci când dă de greu!.
Pre-refren (Cerbu) :
Îmi pare bine că n-am avut totu’ de-a gata
Că n-am zis: « Lasă că-mi ia tata! »
Din puțin am reușit să scot mult
Am învățat multe, că mi-a plăcut s-ascult!.
Refren X2 (Cerbu’) :
Eyo, eyo! Mi-am trăit viața pan-acum la mișto
Și uite-o! N-am de ce să strig tare
Plin de supărare,
C-am făcut ce-am vrut eu!.
Strofa II (Stres) :
N-am nevoie de-ajutor să mă ridic
Îmi fac viața cât mai simplă, n-am de ce să mă complic
Așa am fost de mic, obișnuit să n-am nimic
Și-acum când am, îi drămuiesc, tu poate-mi spui că sunt calic
Da’ am o cruce de cărat
Primii sfinți sunt cei la care țin cu-adevărat
Spune tot ce simți celor care încă n-au plecat
Fii cu sufletu-mpăcat
Nu fii cu sufletu-n păcat!
Știu că trebuie să fiu tare
Iar atunci când cad, să mă ridic în picioare
O s-ajung unde vreau, trebuie doar să am răbdare
Și pentru visul lui, arăt-un om care nu moare
Știi tu, eu nu văd niciun rost
Ca unu’ s-o ducă bine, trebuie altu’ s-o ducă prost
De ce? Nu vreau să trag pe altu-n jos
Și-o să fac să-mi fie bine și să am un adăpost
Atunci când vreau să plec, eu pot să plec, nu pot să trec
Cu privirea peste ce-am simțit, asta nu pot s-o neg
Nu uit cine sunt, și dac-o s-am de-ales, eu o s-alerg
Să rămân același, dar mai sus, departe de eșec..
Hai cu mine!.
Pre-refren.
Refren X2.
Strofa III (DOC) :
Cioacă, încă sunt în primul rând la școala lecții
Primesc atâtea lecții, dar e important să te ții
Anca și colegi de clasă, fumători și bețivi
Da-s mereu alții, e groasă, nu mai pot să-i rețin!
D-aia dacă nu ne știm,
Și pam! ne-ntâlnim
Vrei să-ți zic pe nume când vorbim?
Dă-mi copie de buletin!
C-am mulți tovarăși la școală, de când e cool și fin
Mă-ntorc un pic în timp
Să-nțeleg de unde vin
Doamna Viață-ncepe să predea
E zgomot ca la piață, dăm examen, dar n-aud nicio satea
Să dea din ce vrea ea, că nouă nu ne pasă
Dar lucrăm în grup, ea se face ca plouă și ne lasă
Că ne știe-n banca noastră de-atâția ani de zile
N-am făcut figură proastă, n-am dat bani, n-am avut pile
Dar ce-am învățat în clasă
Am pus pe foi acasă
Și sunt sincer cu voi, c-altfel n-are cum să iasă..
Învață!.
Pre-refren.
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre lecțiile învățate din viață, despre importanța resurselor limitate și despre cum experiențele ne modelează. Subliniază importanța de a aprecia ce ai și de a învăța din greutăți.