Nu te mira de un străin
În țara mea, de unde vin
e loc puțin.
Și tot ce știu e cenușiu
Orașul meu, de unde sunt
e prea mărunt.
Sunt un biet suflet rănit
Din Răsărit
Doamne nu mă lăsa
Fie voia Ta
Mi-au dat în dar gândul amar.
– Sărman hoinar – să-l port mereu
pe drumul meu
În urma mea n-am ce lăsa
La răsărit, acolo n-a
rămas nimic.
Sunt un biet suflet rănit
Din Răsărit
Doamne nu mă lăsa
Fie voia Ta
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui suflet rănit, plecat din țara natală, care se simte străin și poartă cu el gânduri amare. Caută alinare în credință și acceptă voia divină, conștient că în urma sa nu a rămas nimic.