Se înțeapă la venă,
Sunt șobolani și umezeală la ghenă,
Nu pune geană pe geană,
E teamă de dramă,
Un geamăt o cheamă pe mamă să-l adoarmă,
Da’ femeia a crezut că tinerețea ei, e eternă,
Acum vreo trei ani și-a vomitat ficații pe pernă,
Oricum puștiul nu primea dragoste maternă,
Și ta-su se îmbăta prin cine știe ce tavernă,
Și după ce nevastă-sa a murit,
Omu a ars-o și mai trist,
Mușcând fiecare mână de ajutor care li s-a întins,
Da’ le zicea la toți că e cu nervii și n-o făcea dinadins,
S-a stricat cu toate rudele pe măsură ce cădea în alcool,
Se comporta tot mai nasol,
Că tuturor era dator, și din cauza viciului,
Nu a mai făcut față nici serviciului,
Îl rupea-n bătăi, pe puști,
Terorizat deja de ideea că nu l-au iubit nici ai săi,
Că-i prea mic să înțeleagă ce sunt viciile,
Și de ce-i fac atât de răi, atât de goi,
Și lacrimile tot nu pot să spele vânătăi,
Și d-aia și-a cultivat ură p-amândoi,
Simțind că-i făcut din greșeală și crescut de ploi,
Poți citi în ochii săi întunecați și goi,
Că-n curând, toate traumele astea o să se întoarcă înapoi,
Născând tot felul de monștrii și strigoi,
În capul său, pietroi de la nevoi și pumni de smardoi,
Crede-mă băi, că puritatea-i pierdută,
Și asta-i partea plăcută,
Ce-l ajută în luptă,
C-o brută nevăzută,
Poate nu știi, dar realitatea-i văzută,
Altfel de un copil cu imunitatea scăzută,
Îl vezi iarna ieșind din canale,
Teme-te, vine să-și bage p***-n siguranța matale,
C-are stomacul gol și dârdâie de frig,
Și-ar face pact cu dracu’ gol pentru-n covrig,
Da frate, e greu să crezi în mai bine după tot ce vezi,
Ești tentat să crezi,
Că poate Dumezeu e ateu,
Și de fapt nu există dreptate mereu,
Fratele meu.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui copil abuzat și neglijat, crescut în sărăcie și dependență. Traumele suferite în copilărie vor avea un efect devastator asupra viitorului său, transformându-l într-o persoană plină de ură și disperare.