Dragonu:
M-am jucat p-asfalt și piatră,
Fără teren de joacă
Cu moaca zgâriată de crengi,
Povești și soartă
Plovere de mohair
Colți falși de vampir
Dulceață de trandafir,
Clasa întâia, eram copil.
Ochi de brumă,
Aceiași papuci de gumă,
Spirit rebel și tânăr
Cu un colț de pâine în mână
Eram fan Jakie Chan,
Visam pe maidan
Cu Radu Tudoran,
Pe geam spre seri de calm
Hagi, Dan Petrescu, Răducioiu, Prodan,
Ceva calm, diafan.
Mi-e dor de flori de castan
Mi-e dor de școală,
De lapte cu scorțișoară,
De fluturi în cerneală,
Băieții de la scară
Andrada, mai ții minte
Eram doi pici pitici
Atât de fericiți
Creșteam pe la bunici
Ce vremuri mai erau
Mama, tata, Sorin
Seri de diafilm,
Povești în ritm sublim.
Dar vrei, nu vrei
Crești și uiți de roboței,
De ponei, de Pupăza din tei, de soldăței
Și ajungi adult, mut, cărunt care a crescut
Bântuind nostalgic în trecut, pierdut demult.
Refren 2x
Mi-aduc aminte cum am crescut,
Fragmente din ce-am văzut și ce-am auzit, ce-am făcut, ce-am trăit din trecut, ce-am simțit, ce mi-a plăcut, ce m-a înrăit, ce m-a călit,
Da’ astea au fost demult.
Cedry2k
Nu e chiar nimic metaforic
Dintotdeauna am fost jumate coleric, jumate melancolic,
D-asta înainte să sfârșesc un poet alcoolic
Mi-am rupt genunchii în fața blocului și coatele pe băncile școlii.
Îmi vin în cap tot felul de portrete,
Tovarăși de joacă fără alte treburi concrete
Genul de jucător ce nu haleam reguli corecte
Ne băteam cu pietre până ni s-a zis de țevi cu cornete.
Mi-aduc aminte că furam și vindeam mingi de cauciuc
Doar ca să pot ieși la un suc
În schimb nu ieșeam din teniși
Veneam acasă cu un trening atât de jegos că mama nu l-ar mai fi scos nici cu Vanish.
O gașcă de puști din paturi joase
Dormind sub paturi roase,
Totuși parcă mai călduroase
Duși de filme proaste
De gangstari puși pe sarcasme tăioase și ruperi de coaste.
Oricum am avut o copilărie ca-n basme,
Crescând pe maidan, având ca idoli pe Van Damme și Van Basten.
Mai târziu beam și jucam biliard sau baschet
Fumam bran și jucam fotbal, scrabble, canastă.
Și ar mai fi multe de spus, da’ bucăți prea proaste
Din filmul atâtor nopți frumoase
Au fost arse de blunturi groase
Dispărând incredibil ca Houdini
Timpul e cinic depășind viteza luminii..
Refren 2x
Mi-aduc aminte cum am crescut,
Fragmente din ce-am văzut și ce-am auzit, ce-am făcut, ce-am trăit din trecut, ce-am simțit, ce mi-a plăcut, ce m-a înrăit, ce m-a călit,
Da’ astea au fost demult.
Sensul versurilor
Piesa este o rememorare nostalgică a copilăriei, cu amintiri despre jocurile de pe stradă, idoli, prieteni și momente simple dar fericite. Artiștii reflectă asupra modului în care au crescut și s-au schimbat, dar și asupra pierderii inocenței odată cu trecerea timpului.