Ca să mă înțelegi, tre’ să fii matur,
Da’ ca să mă simți, tre’ să fii cât mai copil.
Oricum, îți spun, că deși nu sunt vreunul puternic cu bani
Sunt un caz grav ca orice alt nemernic cu fani
Dar sufăr când văd și alți copii pierduți
În armata asta babiloniană ce vrea noi recruți
Ne văd mari și zei în rap, c-aud și ei
Cică ăștia fac și lei, vin bănuți ca Jidvei
15 ani de așa-zis hip-hop, cu ce m-am ales?
În afară de o groază de slavă deșartă și stres?
Iluzii, nervi, dezamăgiri, scârbă,
Critici tâmpiți, droguri și rătăciri gârlă,
Deci bea-ți devreme grișul! E mai bine decât să-ți rupi ficatul ca Sișu
sau nervii ca mine
sau fii ca noi, no?
Distruge-ți sănătatea, familia, sufletul, asta-i celebritatea.
Mă ia ficatul de greață când dau sfaturi de viață
La copii, cât timp eu tot mai cad cu verdeață,
Prea puțin contează c-am scos capul din ceață
Cât timp inima mea e sub multe straturi de gheață
Dar țineam prelegeri printre tineri prin țară
Știind ce fac la petreceri, când e vineri și seară,
Mi-amintesc impulsul, de a căuta eu însumi
Mai întâi senzații și-abia apoi răspunsuri,
Mi-amintesc de apusuri de soare, ca Delavrancea
Cedrea de la Mancea,
Harcea-parcea de la Ganja
Mă cutremur ca Vrancea, că timpu’ e ireversibil
Dar mi-amintesc că la Dumnezeu totul e posibil.
Slavă Lui!
Plouă cu spini,
Inima mea umblă desculță!
Și beată de plăcere, îmi spune că nu renunță,
ea rătăcește, eu mă pierd pe mine însumi,
caut drumul între doua lumi..
Să nu crezi c-am vrut să fiu vreun star
Mie îmi place să mă exprim doar,
Dar în viață uneori a trebuit să joc murdar, și părea nectar,
n-ai cum să nu te lingi pe degete atunci când faci prăjituri ca un cofetar.
Și de la an la an, devenea tot mai amar,
ce modele crezi că găseam, crezi că aveam?
Toți îmi spuneau: „Hai să vindem un gram, să facem un ban, să stăm sus pe val.”
Îl simțeam pe Cioran, dar ce păcat că n-a fost golan,
să-i spun trăirea ce-o am, habar nu aveam
că durerea te ajută uneori să ieși din tipar.
Ești dispus să dai libertatea pe un an
Ca să poți simți suferința clar.
Pui totul pe-un zar și pierzi ce-ai mai drag,
Dar câștigi un fan
Eram ca un copil, mai mereu mă jucam,
Acum, abia dacă mai pot să zâmbesc,
Mai mereu mă gândesc,
Cum să fac să evadez, și tot ce îmi doresc,
E ca voi să fiți modelele cu care să mă mândresc.
Uită, tot ce nu te ajută, vino și încearcă, puţină dragoste.
Uită, tot ce nu te ajută, spun că nu e scumpă, puţină dragoste.
Plouă cu spini,
Inima mea umblă desculță!
Și beată de plăcere, îmi spune că nu renunță,
ea rătăcește, eu mă pierd pe mine însumi,
caut drumul între doua lumi..
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra deziluziilor din industria muzicală și a efectelor negative ale celebrității asupra vieții personale. Artistul își exprimă dorința ca tinerii să găsească modele pozitive și să evite capcanele succesului efemer.