A trecut ceva timp de când n-am mai vorbit
De când te rugam să mă uiți istovit
De când iscusit în arta cuvintelor
Te-am mințit și-am privit înainte
Mai târziu am găsit dușmani în cuvinte
Atunci când o iubești și pe ea în ochi o privești
Tot ce vrei să-i spui ea simte
Ochii sunt oglinda sufletului
Sufletul nu minte
Dar lasă asta, acum zi-mi de tine
Ce-ai mai făcut? Ești bine?
Mai desenezi, mai pictezi?
Mai ai desenul ăla făcut cu mine?
Spune-mi, îți sunt zilele pline
Cum erau odată?
Să știi c-ai fost cea mai bună fată
care m-a iubit vreodată.
Dar nu eram pregătit
Am tras cortina și-am ieșit
Pe ușa din dos
Știu că n-a fost frumos
Aș schimba totul acum dar n-am cum.
Refren x 3
Iar dacă, dacă ți-aș spune „Bun rămas”
Oare ai mai, oare ai mai face un pas
Într-un ultim ceas? Într-un ultim ceas, hey..
Încetează să mai crezi dacă vreodată
Se va mai gândi la tine, așa cum o făcea odată.
Încetează să mai speri că încă nu s-a terminat,
că nu-i adevărat. Timpul a trecut ca un nebun,
Din el a mai rămas acum numai un ceas
Ca să-ți poți lua tu liniștită acel bun rămas.
Nu a rămas decât să înțelegi că totul s-a sfârșit,
Că viața merge înainte, așa îți e sortit
Să o trăiești. Că de iubești ori de rănești
e tot una! Oricum plătești!
Nu poți iubi fără a răni.
Nu poți uri fără a iubi.
De vei iubi, vei fi rănit.
De vei răni, vei fi urât.
Acum e în zadar să-ți mai explic..
În viață, ori iei tot ori nimic!.
Refren x 3
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre regretul unei despărțiri și despre imposibilitatea de a schimba trecutul. Naratorul își amintește de relația pierdută și recunoaște că a greșit, dar acum este prea târziu pentru a repara lucrurile. El îndeamnă fosta iubire să meargă mai departe și să accepte finalul.