La umbra deasă de tei, unde numai cucul cântă
Hodinesc bunicii mei, parcă toată lumea-i uită
Către deal privesc cu dor și-ntreabă pe fiecare
Nu le vine vreun odor? Nu le vine vreo scrisoare?
Refren:
Nu este pe lume dor ca dorul bunicilor
Nu este pe lume prag să te-aștepte mai cu drag
Bunicii mi-s rădăcina, din ei o plecat tulpina
Noi suntem lăstarii lor ca lumina ochilor.
Dragul meu, bunicul meu, îmi făcea poftele toate
Și oricât i-o fost de greu, nu zicea că nu se poate
Se făcea și cal și mânz, fugea cu mine-n spinare
Eu mă prăpădeam de râs și-l plăteam c-o sărutare.
Refren:
Nu este pe lume dor ca dorul bunicilor
Nu este pe lume prag să te-aștepte mai cu drag
Bunicii mi-s rădăcina, din ei o plecat tulpina
Noi suntem lăstarii lor ca lumina ochilor.
Draga mea, bunica mea, mă culcai seară de seară
Tu m-ai învățat să spun „Tatăl Nostru” prima oară
Iarna să nu-mi fie frig, îmi făceai ciorapi de lână
Tu știi să faci puiul fript și plăcinta cea mai bună.
Refren:
Nu este pe lume dor ca dorul bunicilor
Nu este pe lume prag să te-aștepte mai cu drag
Bunicii mi-s rădăcina, din ei o plecat tulpina
Noi suntem lăstarii lor ca lumina ochilor.
Căsuța bunicilor, o căsuță ca-n poveste
Cu flori multe în pridvor și cu păsări la ferestre
Asta-i moștenirea mea și nu vreau mai mare avere
Căsuța bunicilor și-a copilăriei mele.
Refren:
Nu este pe lume dor ca dorul bunicilor
Nu este pe lume prag să te-aștepte mai cu drag
Bunicii mi-s rădăcina, din ei o plecat tulpina
Noi suntem lăstarii lor ca lumina ochilor.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus bunicilor și amintirilor frumoase din copilărie. Evocă sentimentul de dor și recunoștință față de dragostea și grija lor necondiționată, subliniind importanța familiei și a rădăcinilor.