Drag îmi e neicuța cu mustață
Că mă strânge bine-n brațe
El m-a așteptat ca să mai cresc
Și să-nvăț să mi-l iubesc.
Eu cu altul nu mă pot iubi
În păcate n-aș putea trăi
I-aș frânge, Doamne, inimioara
Singurel de l-aș lăsa.
Neiculiță e băiat frumos
Și la vorbă drăgăstos
Știe pe mine să mă iubească
De ochi răi să se ferească.
Eu cu altul nu mă pot iubi
În păcate n-aș putea trăi
I-aș frânge, Doamne, inimioara
Singurel de l-aș lăsa.
Ce mi-e mie drag la neicuța
Cum știe a mă săruta
De n-ar ști neica a mă iubi
Mâine mi l-aș părăsi.
Eu cu altul nu mă pot iubi
În păcate n-aș putea trăi
I-aș frânge, Doamne, inimioara
Singurel de l-aș lăsa
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă și devotamentul unei femei față de iubitul ei. Ea apreciază afecțiunea și modul în care o iubește, fiind dispusă să-i rămână fidelă.