Hai, stelelor, surorilor,
Va spun vouă că mi-e dor,
Voi sunteți surori cu mine,
Când neicuța nu mai vine.
Să mă ajutați și voi,
Să ne-ntâlnim amândoi.
Hai, hai, nu mai sta,
Mult mi-e dor de gura ta.
Hai, hai, vino iară,
Cum veniși și alaltăieri seară.
Hai, mă rog la stele și lună,
Să facă pe drum lumină,
Că mă arde dorul greu,
Dorul de puiutul meu.
Să-i luminați potecaua,
Până străbate vălceaua.
Hai, hai, nu mai sta,
Mult mi-e dor de gura ta.
Hai, hai, vino iară,
Cum veniși și alaltăieri seară.
Hai, luminează peste noi,
Cât mai suntem amândoi,
Zori de ziua se revarsă,
Își ia dorul și mă lasă.
Eu rămân lună cu tine,
Până vine iar la mine.
Hai, hai, nu mai sta,
Mult mi-e dor de gura ta.
Hai, hai, vino iară,
Cum veniși și alaltăieri seară.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unei persoane față de persoana iubită, invocând stelele și luna ca martori și ajutoare în această suferință. Se simte o speranță fragilă că reîntâlnirea va aduce alinare, dar dorul persistă până la acel moment.