Mai vecină, nu fugi,
De te prind te-oi pârâi,
C-aseară pe luna plină
Te-am prins la mine-n grădină.
Mai vecină, ce făceam,
Pe nimeni nu omoram,
Pe nimeni nu omoram,
Cu omul tău mă iubeam.
Că dragostea pe furate
E cea mai dulce din toate,
Că-i bărbatul nu știu cui,
Mă iubește și nu-l spui.
Mai vecină, ascultă-ncoa,
Nu scapi de mânia mea,
Te prind și te tăvălesc,
Să pot să mă răcoresc.
Și dacă mă gândesc bine,
Ce să am parte cu tine,
Că bărbatu-i tot bărbat,
Te iubește și-a plecat.
Mai bine să ne-mpăcăm
Și să nu ne mai certăm,
Pentru-un pic de sărutat,
Să ne știe lumea-n sat.
Sensul versurilor
O ceartă între două vecine din cauza unui bărbat. Versurile descriu o confruntare plină de umor și invidie, culminând cu o propunere de împăcare, recunoscând natura trecătoare a afecțiunii bărbatului.