Mă vorbește lumea toată
c-am rămas nemăritată
și iubesc pe cine-mi place
nimenea n-are ce-mi face.
Hei hai iar așa
mă vorbește lumea rea
mă vorbește lumea rea
ca mă țin cu neicuța
hei hai iar așa
lume bună lume rea
nu mă judeca așa
ai uitat ce-i dragostea.
Decât să stai măritată
și bărbatu să nu-ți placă
mai bine s-ai ibovnic
să-l iubești din când în când.
Hei hai iar așa
mă vorbește lumea rea
mă vorbește lumea rea
ca mă țin cu neicuța
hei hai iar așa
lume bună lume rea
nu mă judeca așa
ai uitat ce-i dragostea.
Ibovnicul ibovnic
și te-nvață la iubit
te-nvață cum să-l iubești
nu poți să-l mai părăsești.
Hei hai iar așa
mă vorbește lumea rea
mă vorbește lumea rea
ca mă țin cu neicuța
hei hai iar așa
lume bună lume rea
nu mă judeca așa
ai uitat ce-i dragostea.
Stătui și mă gândii bine
ca și altele-s ca mine
chiar dacă sunt măritate
au dragoste pe furate.
Hei hai iar așa
mă vorbește lumea rea
mă vorbește lumea rea
ca mă țin cu neicuța
hei hai iar așa
lume bună lume rea
nu mă judeca așa
ai uitat ce-i dragostea
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atitudine sfidătoare față de judecățile societății asupra unei femei nemăritate care își trăiește viața după propriile reguli. Ea preferă o relație amoroasă sinceră, chiar dacă neconvențională, decât o căsnicie nefericită, subliniind că multe femei căsătorite caută dragoste în afara căsniciei.