I-am jurat inimii mele
c-am să-i dau tot ce-mi cere
n-am să o las de iubit
că prea multe-a suferit.
Iubește inima mea
că-i frumoasă dragostea
hai inimioara iubește
dragostea întinerește.
Cât ai plâns tu, inimioara
bine că n-ai dat în boală
că-i o boală de iubit
tare greu de lecuit.
Iubește inima mea
că-i frumoasă dragostea
hai inimioara iubește
dragostea întinerește.
Inimioara, tu cu mine
n-am știut de-i rău sau bine
toată viața am iubit
ce-i frumos și ne-a plăcut.
Iubește inima mea
că-i frumoasă dragostea
hai inimioara iubește
dragostea întinerește
Sensul versurilor
Cântecul exprimă devotamentul față de inimă și promisiunea de a o proteja de suferință, celebrând frumusețea dragostei și capacitatea ei de a întineri spiritul. Vorbitorul își amintește de momentele grele, dar și de bucuriile trăite alături de inimă, prețuind dragostea și frumusețea vieții.