Într-o seară cu Costică,
Eu c-o sticlă, el c-o sticlă,
Am udat cu mâna noastră
Florile de pe fereastră.
Restul ce-o rămas în sticlă
I-am turnat și lui pisica.
Nu știu floarea ce-o să simtă,
Dar pisica d-amu cântă
Și noi cântăm cu dânsa…
Hop-pa Zunea-Zunea
Hop-pa toată lumea
Lumea toată-i încântată
De pisica talentată.
Hop-pa hai că-i bună
Hop-pa nu-i o glumă
Toți îl cată pe Costică
Să le mai aducă o sticlă!
Să le mai aducă o sticlă!
Toți îl cată pe Costică
Să le mai aducă o sticlă!
Peștișorii să nu tacă,
Le-am turnat și lor oleacă.
Numai rațele din curte
Mute-au fost și-au rămas mute.
Nu știu ce-o să fie mâine,
Dar acum la toți le e bine.
Cum se vede mai Costică,
Sigur n-o fost apă-n sticlă!
Dar ce-o fi fost acolo?.
Hop-pa Zunea-Zunea
Hop-pa toată lumea
Lumea toată-i încântată
De sticluța fermecată.
Hop-pa hai că-i bună
Hop-pa nu-i o glumă
Până dimineața toată lumea
Cântă numai Zunea-Zunea!
Cântă numai Zunea-Zunea
Până dimineața toată
Cântă numai…
Hop-pa Zunea-Zunea
Sensul versurilor
Piesa descrie o seară amuzantă, posibil sub influența alcoolului, în care oamenii, animalele și chiar florile se bucură de o sticlă misterioasă. Atmosfera este una de petrecere și veselie generală, culminând cu o cântare colectivă a refrenului "Zunea-Zunea".