Fără rușine
Îmi declar iubirea, dar
Nu mai cred, nu mai cred cuvinte-n zadar.
O știm prea bine
Noi nu mai suntem ce-am fost
Când inima, inima își caută un adăpost.
Noi doi nu mai suntem noi
Legați la ochi, dansăm în pași de război.
De ce mai bați la ușa mea
Nu ești al meu, nu sunt a ta
Izvorul sentimentelor deja a secat.
De ce mai bați la ușa mea
De parcă poți schimba ceva
Nici timpul nu așteaptă să repare ce-ai stricat.
Avem o soartă
Dar separate între noi
Și sigur nu, sigur nu ne mai aduce-napoi.
Inima-i spartă
În mii de lacrimi pe obraz
Dar e târziu, e târziu să-mi spui că-s tot ce ți-a rămas.
Noi doi nu mai suntem noi
Legați la ochi, dansăm în pași de război.
De ce mai bați la ușa mea
Nu ești al meu, nu sunt a ta
Izvorul sentimentelor deja a secat.
De ce mai bați la ușa mea
De parcă poți schimba ceva
Nici timpul nu așteaptă să repare ce-ai stricat.
Dragostea nu-i doar un joc
Nu întotdeauna ai noroc
Să pleci cu sufletul întreg.
Nu vreau cu tine-n zadar
Să pierd nicio secundă, dar
Un singur lucru nu-nțeleg.
De ce mai bați la ușa mea
Nu ești al meu, nu sunt a ta
Izvorul sentimentelor deja a secat.
De ce mai bați la ușa mea
De parcă poți schimba ceva
Nici timpul nu așteaptă să repare ce-ai stricat.
De ce mai bați la ușa mea
Nici timpul nu așteaptă să repare ce-ai stricat
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și regretul că o relație nu mai poate fi salvată. Protagonistul se întreabă de ce partenerul continuă să insiste, când sentimentele s-au stins și timpul nu mai poate repara ce s-a stricat.