De ce pe fața lumii, lalaila,
Nu-s la fel toți oamenii, lalaila,
Că sunt oameni buni și răi,
Credincioși și farisei,
Și tu trăiești printre ei, omule.
Fiecare om pe lume, lalaila,
Are și rele și bune, lalaila,
Să fii om cu lumea toată,
Dar să nu aștepți răsplata,
Că n-o găsești niciodată, omule.
Așa-i omul pe pământ, lalaila,
Tot o faptă și-un cuvânt, lailala,
Nu-s de seamă vorbele, când nu se văd faptele,
Și le-o învins păcatele, omule.
Omul care-i omenos, lalaila,
Știe să-și plece capu-n jos, lalaila
Că la capu ce se pleacă, sabia rămân-n teacă,
Nimeni nu vrea rău să-i facă, omule.
Că la omu credincios, sabia rămâne jos,
Dumnezeu din rău l-o scos, omule.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța de a fi un om bun și credincios, subliniind că faptele sunt mai importante decât cuvintele. De asemenea, evidențiază ideea că un om umil și credincios va fi protejat.